Acum câteva zile am aruncat o privire pe twitter, îl ţin deschis că poate are cineva nevoie de mine, sau întreabă dacă mai trăiesc. Nu mă mai implic. Bun. Şi văd că este promovat un text de pe un site cu subiecte aparent locale, că nu degeaba se numeşte Dâmboviţeanul. Textul despre care vorbim este semnat de Simona Ela Fica, o doamnă despre care v-am vorbit ieri, dacă n-aţi citit, recomand, ca să ştiţi cu cine avem de-a face.
Avanpremiera fiind făcută, vă prezint o campanie pornită în online încă din 15 februarie 2012, pe vremea când nimeni nu visa că vom ajunge în situaţia de acum, nici Ponta nici Antonescu, nici USL, nici PDL. Un singur om a anticipat că s-ar putea să ajungă în situaţia de acum şi campania a primit undă verde.
Am pornit căutările de la giumbuşlucurile domnului ministru Ionuţ Popescu. Apărea acolo în comentarii un nume, Mihai Bogdan Bicsi şi am fost curioasă să văd cine e cel care era autorul postului cu cei 17 angajaţi care primiseră preaviz. Ciudat, n-am găsit postul nicăieri, contul de facebook e recent, aşa că n-a fost greu de scotocit.
Am găsit în schimb o postare din 14 iulie destul de ciudată şi unde sursa era Evenimentul zilei, fără link, evident. Aveţi un printsceen parţial al începutului postării.
Am găsit textul în exact aceeaşi formă apărând în comentarii la indiferent ce articol, cu o frecvenţă foarte mare în EVZ, ba chiar şi la horoscopul din Gândul. Hemoragia a pornit în 15 februarie 2012 şi continuă şi acum, am văzut că sunt unii încântaţi că au descoperit informaţia, nu prea li se pare credibilă, dar o dau, că nah…e explozivă.
Acesta e textul care circulă din februarie şi până acum într-o evidentă campanie împotriva lui Crin Antonescu.
Repet ce am mai spus în nenumărate ocazii, am o gândire de orientare liberală, nu sunt membră a niciunui partid, nu sunt fan Crin Antonescu, am scris de nenumărate ori critic la adresa USL, integral sau pe componente, am o ură viscerală împotriva mea pentru că am fost suficient de cretină încât să-l votez pe Traian Băsescu la primele prezidenţiale în loc să stau acasă. Pe Adrian Năstase nu puteam să-l votez în niciun fel de condiţii, aşa că ar fi trebuit să stau acasă.
Îl detest profund pe Traian Băsescu pentru că şi-a bătut joc de votul meu, pentru că n-a avut alt scop în viaţă decât să ne dezbine, să ne facă să ne detestăm, să ne aducă în starea în care eram în anii ’90, pentru că şi-a permis să mă lase la mâna unui şir interminabil de analfabeţi, de blonde cu fund mare şi creier mic.
Dar să calci cu bocancii în viaţa unui om, după modelul lansat de Traian Băsescu ale cărui cizme s-au băgat adânc în drama lui Crin Antonescu, mi se pare că depăşeşte limita înţelegerii mele.
Eu nu m-am supărat pe nimeni, dar mi-am revizuit serios părerea despre foarte mulţi dintre cei cu care eram în ciripeli pe twitter. Nu dau nume şi nici nu voi da, nu acesta este scopul textului de faţă şi, în mod evident este liber la unfollow sau block, dar în codul manierelor elegante în spiritul căruia am fost educată, nu era trecut aşa ceva. Se pare că vremurile s-au schimbat şi nu neapărat în bine.
Nu cred că şi-ar dori cineva să treacă prin drama prin care a trecut Crin Antonescu şi asta să ajungă subiect de campanie electorală.
Marieta 